MEDIEREA ÎN CONFLICTELE ŞCOLARE

O educaţie civică ce promovează metode de soluţionare paşnică şi amiabilă evocă o cultură benefică şi este caracteristica unei societăţi sănătoase şi moderne.

Dintotdeauna au existat conflicte şcolare şi e general acceptat, că ele vor fi în continuare o temă ce va genera subiecte de dezbatere publică. Fiecare dintre noi îşi aduce aminte de un mic sau mare conflict a unui coleg cu altul, de o dispută cu un profesor, de o reacţie mai acidă vis-à-vis de o normă şcolară.

În contextul medierii în conflictele şcolare, trebuie făcută cât mai corect distincţia între micile neînţelegeri între colegii de bancă sau între efemerele dispute între elevi şi profesori – care până la următorul clopoţel de pauză trec, şi conflictele care marchează pentru lung timp sau chiar pentru întreaga viaţă atât cadrul didactic, cat şi pe elev.

Aceste tipuri de conflicte, acumulate şi nedezamorsate, pot aduce cu ele agresivităţi verbale, iar uneori chiar violenţe fizice nebănuite, cu urmări adânci pentru cei implicaţi în conflict – profesori, instituţia de învăţământ pe care o reprezintă, elevi, prietenii şi familiile lor. Nu mai sunt o noutate ştirile ce prezintă explicit – prin înregistrări audio-video - conflictele şcolare, atât cele care privesc instituţia de învăţământ, deci pe profesori cât şi pe beneficiarii procesului didactic, adică elevii şi părinţii acestora.

Serviciile de mediere a conflictelor şcolare pot viza neînţelegeri între elevi, elevi şi profesori, elevi şi personalul auxiliar sau chiar între profesori, condiţia esenţială fiind aceea ca aceste tipuri de neînţelegeri să aibă loc în cadrul şi/sau în timpul programului şcolar. Desigur, în micile conflicte ivite aproape cotidian, „mediatorul” este profesorul sau dirigintele, imediat gasindu-se cea mai potrivită soluţie pentru a dezamorsa energiile negative.

În ce priveşte conflictele de aşa anvergură încât să necesite implicarea unui specialist în medierea conflictelor şcolare, acestea pot aparea în toate etapele de evoluţie a unui elev – de la ciclul primar, gimnazial, până la cel liceeal. În oricare din asemenea situaţii, pe lângă rolul reparator pe care îl are, medierea conflictului şcolar deţine şi o funcţie de prevenţie, dealtfel, extrem de important. Pentru elevi şi pentru profesori, încetarea unui conflict şcolar pe cale amiabilă are un efect benefic extraordinar, o putere a exemplului demnă de luat în considerare. Toţi colegii părţilor, elevi, profesori, alte instituţii de învăţământ, părinţi şi prieteni vor aprecia modul paşnic de rezolvare a conflictului.

Mediatorul şcolar – profesorul, ca şi mediatorul conflictelor şcolare - mediatorul vor promova întotdeauna cooperarea, înţelegerea, comunicarea, relaţionarea, dialogul între parţile implicate în desfăşurerea procesului de învăţământ, deopotrivă elevi sau reprezentanţii instituţiei didactice.

Serviciile de mediere a conflictelor şcolare – conform Legii nr. 192/2006 - poate avea loc la solicitarea mediatorului de către părţile aflate în conflict (elevi, profesori,alte persoane), iar daca părţile din conflic sunt minori, cererea poate fi formulată de către părinţii acesora sau de către directorul instituţiei. După ce mediatorul, împreună cu părţile parcurg etapa informării asupra medierii, se ia hotărârea iniţierii sau refuzului procesului de mediere.

În lumina celor de mai sus - în opinia mea - medierea conflictelor şcolare trebuie cunoscută şi promovată şi în România. De menţionat că în multe state europene şi în SUA, principalii factori de promovare a medierii conflictelor şcolare sunt instituţiile de învăţământ locale şi regionale, dar şi autorităţile publice locale. Aceşti factori conlucrează la emiterea unor programe de educare a elevilor şi profesorilor, în spiritul soluţionării amiabile a conflictelor dintre ei.