Medierea conflictelor de familie
In sensul Legii 192/2006, medierea este un mijloc alternativ de soluţionare a unui conflict care apare în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune.
Astfel, pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privind:
-
continuarea căsătoriei
-
exerciţiul drepturilor părinteşti
-
stabilirea domiciliului copiilor
-
contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor
-
orice alte neînţelegeri cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
Astfel, soţii pot încheia o înţelegere cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului, care se depune de către părţi la instanţa competentă să pronunţe divorţul. Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copiilor, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copiilor, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia.
Înainte de încheierea contractului de mediere sau, după caz, pe parcursul procedurii, mediatorul va depune toate diligenţele pentru a verifica dacă între părţi există o relaţie abuzivă ori violentă, iar efectele unei astfel de situaţii sunt de natură să influenţeze medierea şi va decide dacă, în asemenea circumstanţe, soluţionarea prin mediere este potrivită.
Dacă, în cursul medierii, mediatorul ia cunoştinţă de existenţa unor fapte ce pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copiilor ori prejudiciază grav interesul superior al acestora, este obligat să sesizeze autoritatea competentă.