Conflictul din pricina animalelor de companie

9.10.2016 postat

"Câinele este prietenul de nădejde al omului!" Asta până când stăpânul său și aria teritorială pe care e însărcinat să o țină sub observație, sunt deranjați.

Așa s-a întâmplat și cu părțile unui acord de mediere, recent întocmit. Normalitatea zilei cu pricina, nu lăsa cu nimic să se întrevadă evenimentele destul de tragice ce aveau să urmeze. E vorba despre un client fidel al unei societăți comerciale care importă și vinde piese auto. Societatea își are sediul și magazinul de desfacere a mărfii, la domiciliul administratorului, în curtea casei sale. Întrucât e un cunoscut al casei, apelând de fiecare data când avea nevoie la acest magazin,  domnul L vine cu toata încrederea, după ora de închidere a magazinului, știind că patronul îl va primi și servi fără nici o problema. Cel mai problabil, nu se întampla pentru prima dată episodul, când avea nevoie de un produs vândut acolo, după ora închiderii. La service-ul său vin șoferi cu probleme auto la diverse zile și ore, iar faptul că patronul firmei de piese auto l-a servit cu amabilitate oricând, a contat foarte mult în fidelizarea lui.

Așadar, fără să-și pună vreo secundă problema unui incident, apasă deschizătorul porții și dă să intre în curtea cu pricina. După ce face un pas, asupra lui se năpustește câinele administratorului, responsabil cu ordinea și liniștea în afara orelor de program al magazinului. Dincolo de orice dubiu, ceea ce a urmat a devenit foarte serios și grav, în același timp. Omul abia dacă a apucat să își ferească fața, însă mâna i-a fost apucată și sfâșiată, așa cum arătau și costatările medico-legale și pozele făcute la IML.

Imediat după teribila întâmplare, victima a încercat să îl conacteze și să îi ceară socoteală pentru comportamentul animalului de companie, pe proprietarul câinelui. Orice încercare de dialog s-a terminat cu certuri, cu amenințări, cu acuze reciproce, cu plângeri la poliție, cu antrenarea tuturor cunoscuților în conflict, fiecare împărțind dreptatea în stânga și în dreapta. O tabără susținea că, de vreme ce a venit după orele de functionare a magazinului, proprietarul câinelui nu are nici o responsabilitate față de eventualii clienți care îi intră în curte, neștiind ce îi asteaptă. Pe de altă parte, victima înarmată cu documente medicale ce vorbeau fără tăgadă despre rănile provocate de patruped, cerea despăgubiri pentru chinul prin care a trecut, pentru medicamentația și tratamentul obligatorii, dar mai ales pentru timpul în care nu a fost apt de munca, pierzând astfel bani.

După două luni în care au trecut prin toate fazele unui conflict clasic, în așteptarea unei reacții a organelor statului la plângerea depusă, domnul L află de la o cunoștință de existenta instituției mediatorului și de posibilitatea abordării problemei dintr-o altă perspectivă decât cea a instanței de judecată, adică din perspectiva medierii conflictelor de către o persoană specializată și autorizată în acest sens.

Așa l-am cunoscut și eu pe dl L, cu mâna cât un pepene, pansată și îndurerată, iar în cealaltă cu o mulțime de hârtii de peste tot de pe unde a umblat, scos și depus acte. Cu toata patima de care a fost capabil, mi-a povestit șirul întâmplărilor, asupra cărora nu mai revin, urmând ca eu să îl contactez pe dl S, proprietarul câinelui ispravnic, pentru a-l invita la o discuție și la o ședință de informare asupra variantei alternative la instanța de judecată, adica medierea, despre avantajele acesteia, despre obligațiile părților și a mediatorului și despre etapele obligatorii de parcurs, în cazul în care era acceptată. Cel mai tare îl durea pe dl L nu mâna, ci lipsa unui dialog sincer și părerile de rău ale vechiului său colaborator.

Din pacate, dl S nu știa nimic despre mediere și despre posibilitatea rezolvării conflictului pe această cale. Se gândea cu teamă la ce va urma, la faptul că va trebui să meargă în fața instanței de judecată, unde nu a călcat niciodata, la faptul că va pierde mult timp, că nu știe cât îl vor costa lunile, poate anii de proces, că nu poate ști care va fi deznodământul. În același timp, îmi explica foarte convins că vina câinelui și a lui practic nu există, că cel vinovat și singurul responsabil este cel care i-a intrat în curte, indiferent de conjunctură. Și, ce îl durea cel mai tare era că de fiecare dată când încerca să vorbeasca cu dl L, acesta îi vorbea urât și îl amenința, așa că el îi răspundea la fel, cu injurii și cu acuze.

La o primă evaluare și vedere cu părțile, se anunța doar o informare, nici vorbă despre mediere. Însă, surpriză!! Sau nu! *Noaptea e un sfetnic bun.* - cum spune proverbul. A doua zi am fost contactată de ambele parți, interesate de a încheia povestea și întâmplarea nefericită, în mod amiabil, la masa medierii. Fiecare parte era dispusă să vină la ședințele de mediere, așa că totul s-a desfășurat într-un cadru cât se poate de potrivit pentru o asemenea întâlnire, iar mediarea a fost o reusita încă din prima etapă.

Ce vreau să subliniez este faptul că, atunci când părților le este explicat în detaliu și foarte limpede, ce înseamnă și ce presupune medierea, din punct de vedere procedural, este foarte probabil, ca aceasta să fie îmbrățișată ca varianta cea mai buna pentru rezolvarea conflictelor, indiferent de natura lor.

Cât privește speța de față, proprietarul câinelui cu pricina a preferat să îl despăgubească pe dl L cu o suma de bani care să acopere costurile medicale necesare remedierii starii de sănătate , precum și pierderile financiare înregistrate din cauza incapacității desfășurării activității pe parcursul celor două luni, dar și cu produse din magazinul său – aceasta pentru a fi scutit de o parte din efortul financiar. Bineînțeles, mult așteptatele scuze au fost cerute la masa medierii. La rândul său, partea vătămată și-a retras plângerea făcută la poliție și s-a declarat multumit de soluția pe care, de altfel, singuri au gasit-o și au convenit-o, în cadrul oferit de biroul de mediere.

Îmbucurător la acest caz a fost disponibilitatea părților de a rezolva și de a gasi soluția cea mai simplă și convenabilă ambelor părți implicate, abandonarea oricăror resentimente până la sfârșitul ședinței de mediere și implicarea sinceră în a găsi calea spre împăcare, prin semnarea acordului de mediere. Cât despre patrupedul vinovat : „fiecare câine este leu în cușca lui”.

 

UA-42855688-1